Muntii Plopis

Munții Plopiș, cunoscuți local și ca Munții Rez sau Munții Șes, sunt o grupă montană a Munților Apuseni aparținând lanțului muntos al Carpaților Occidentali. Cel mai înalt vârf este Vârful Măgura Mare, cu 918 m.

În cuprinsul Culmii Plopișului se evidențiază mai multe suprafețe netezite de aproximativ 600–700 m. ce imprimă reliefului aspectul unei câmpii suspendate. Eroziunea exercitată de râul Barcău și afluenții acestuia, Iazu și Valea Mare, au fragmentat acești munți în culmi strâmte ce cad în trepte până la o altitudine de 400 m. Structura Munților Plopiș, iese în evidență prin cele două apofize de cristalin ce pătrund în Depresiunea Șimleului, intersectate epigenetic de Barcău, Preoteasa și Marca. 

Pe lîngă Vârful Măgura (918 m.), Munții Plopișului mai cuprind și Dealurile Silvaniei, cu măgurile Șimleului cu o altitudine de 597 m. și Chilioarei de 420 m. Trăsătura principală a acestor măguri este dată de apariția reliefului exhumat, rezultat prin înlăturarea de către eroziune a sedimentelor terțiate ce au acoperit resturile de cristalin, scoțând la vedere petice din vechea platformă danian-paleocenă. Măgurile au un relief tipic domol ce contrastează cu regiunile  colinare înconjurătoare.

Pe toată suprafața Culmii Plopișului întâlnim o mare varietate de floră montană din diferite specii de ierburi, flori, arbuști și arbori, din care se pot aminti : stejarul, fagul, ulmul, teiul , carpenul , cerul, paltinul de munte și frasinul. Specii de arbuști :socul, alunul, sângerul, tulichina, cornul, lemnul  câinelui și clocotișul. Specii de ierburi :colțișor, vinariță, trepădătoarea, urzica galbenă, silnicul, sânișoara, slăbănogul, leurda, măcrișul și rogozul. Specii din flora de primăvară :brebenei, viorele, păștița, măseaua ciutei și ghiocelul.

Cuprinde o mare varietate de animale, păsări și reptile din care se pot aminti : vulpea , căprioara, lupul, mistrețul, iepurele, veverița , viezurel , fazanul, pițigoiul , ciocănitoarea, graurul , mierla, privighetoarea, șarpele orb șopârla, guzganul, broasca.

Muntii Plopisului, cunoscuti in literatura geografica si sub denumirea de Muntii de Arama sau Muntele Ses, fac parte din Carpatii occidentali si sunt situati in partea nord-vestica a acestora. Infatisarea lor de ansamblu este aceia a unei culmi unitare si prelungi (cca 40 km lungime si 12-15 km latime) care incepe in zona defileului Crisului Repede la V de Ciucea si se desfasoara spre N-V, pierzand treptat din inaltime, pana pe aliniamentul localitatilor Derna – Voievozi – Borumlaca.

Delimitarea los se face cu usurinta, deoarece ei se prezinta sub forma unui horst, inconjurat de zone mai coborate cu aspect depresionar. Fundamentul geologic al muntilor Plopis il reprezinta cristalinul autohton al Muntilor Bihorului, acoperit partial de o cuvertura sedimentara constituita din sisturi argiloase cafenii cu intercalatii de marnocalcare, conglomerate si calcare dolomitice (Ciornei 1953, Krautner 1940). In dealurile piemontane care tivesc bordura muntilor Plopis, predominante sunt depozitele sedimentare mio-pliocenice, reprezentate prin conglomerate, marne, gresii si argile nisipoase.

Vaile care dreneaza acesti munti sunt in general adangi si inguste, puternic umbrite mai ales cele de pe versantul nordi, si cu un topoclimat mai rece si mai umed. Raurile mai importante de pe versantul nordic, care apartin bazinului hidrografic al Barcaului, sunt urmatoarele: valea Tolpitei, valea Boului, valea Iazului, valea Mare, valea Alba, valea Bistra si valea Fizesului. Cele mai importante vai de pe versantul sudic sunt: valea Borodului, valea Rachitilor, valea Omului, valea Gepis, valea Pestis, valea Morii, valea Sinteului si ele apartin bazinului hidrografic al Crisului Repede (Mihailescu 1963; Codlea 1972). In luncile acesto vai se intalnesc de obicei soluri aluviale care s-au format de depozite aluviale sau aluvio-coluviale, de textura variata, necarbonatice.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *