Despre Halmasd

Comuna Halmășd este situată în partea de sud-vest a județului Sălaj, la o distanță de 22 km de orașul Șimleu Silvaniei și 48 km față de municipiul Zalău – resedință de județ. Ocupă o suprafață de 59,79 kmp, ceea ce reprezintă 1,56% din suprafața totală a județului.

Vecinii comunei sunt:

  • la Nord: comunele Marca și Ip
  • la Nord-Est: comuna Nușfalău
  • la Sud și Sud-Est: comuna Plopiș
  • la Sud și Sud-Vest: județul Bihor.

Comuna este strabătută pe o distanță de 8 km de drumul național DN 1H Jibou-Șimleu SIlvaniei-Aleșd (județul Bihor), care trece prin satul Drighiu și de drumul județean DJ 109P Ip-Halmășd ce trece prin satele Halmășd și Cerisa. Legătura satului Aleuș cu centrul de comună se realizează prin drumul comunal DC 86 Halmășd-Aleuș, iar a satului Fufez prin drumul comunal DC 94 Halmașd-Fufez. De asemenea, drumul comunal DC 91 Drighiu-Boghiș face legătura comunei cu localitatea și stațiunea balneară Boghiș din comuna Nușfalău. Din punct de vedere teritorial-administrativ, comuna are în componența sa 5 sate: Halmașu – centrul de comună cu o populație de 980 locuitori, Aleuș cu 325 locuitori, Cerisa cu 425 locuitori, Drighiu cu 425 locuitori și Fufez cu 17 locuitori. Populația totală a comunei este de 2634 locuitori, ceea ce reprezintă 1,03% din populația județului.

Comuna Halmăşd este așezată în nord-vestul României, în partea de sud-vest a județului Sălaj, se situează în zona marginală a Depresiunii Șimleului, la contact cu culmile joase ale Munților Plopiş, în bazinele hidrografice ale Văii Drighiului şi Văii Cerişa. Din suprafața totală de teren de 5979 ha a comunei Halmăşd, agricolul reprezintă: teren arabil 1982 ha, 1362 ha pășuni, 294 fânețe, 17 ha vii, 164 ha livezi iar ternuri non-agricole: 1627 ha păduri. Terenurile deținute de persoanele fizice se întind pe o suprafață de 3985 ha.

Distanța până la cel mai apropiat aeroport este de 80 km Oradea, 100 km – aeroportul Satu-Mare. În comună nu există cale ferată, distanța până la cea mai apropiată gară fiind de 20 km – Șimleu Silvaniei. Autostrada BRAȘOV- ORADEA trece la o distanță de 1 km de satul Drighiu şi DN 1H care traversează satele Halmăşd şi Drighiu, este drum de urcare pe autostradă. În inventarul comunei există 6 poduri auto – 5 peste valea Drighiului , 1 peste valea Cerişa , 1 peste Canata Aleuş și 30 podețe peste văile Josani, Moieşti şi Moşincăteşti din satul Halmăşd.

ISTORIC

Satele comunei sunt sate vechi, atestate documentar încă din secolele XIII-XIV, excepția satului Fufez care este o localitate relativ mai nouă. Satul Halmășd apare pentru prima dată în documentele vremii în anul 1341 cu denumirea de Halmăș, celelalte sate ale comunei fiind atestate documentar dupa cum urmează:
  • Aleuș: 709 – Elye
  • Cerișa: 1477 – Cserese
  • Drighiu: 1216 – villa Detrelu
  • iar localitatea Fufez datează din anul 1956 – Fufez.
În decursul timpului sunt pomenite în diverse documente existența unor clădiri importante, astfel:
  • Halmășd: Biserica de piatră din 1802, Școala din piatră construită în 1872
  • Aleuș: Biserica de lemn, construită în 1722
  • Ceriș: Biserica de lemn, construită în 1834
  • Drighiu: Biserica de lemn din 1794.

TURISM

Principalul obiectiv turistic al comunei este zona vest, prin relieful diversificat, se dorește o valorificare a resurselor naturale, materiale, umane, tradiții istorice și interculturale în scopul unei dezvoltări susținute a turismului. De asemenea se dorește punerea în valoare a potențialului turistic a comunei prin , zona Văii Morilor , Văii Cerişa și satul Fufez. Comuna Halmășd prezintă un potențial turistic, reprezentat prin obiceiuri gastronomice și tradiții populare care îmbracă forme aparte, manifestări artistice și culturale. Din nefericire datorită lipsei fondurilor pentru reabilitare, obiectivele turistice s-au degradat parțial.

Pozitia geografică a comunei favorizează dezvoltarea turismului, prin diversitatea peisajului (dealuri, munți, văi). Primăria comunei are în proprietatea sa o suprafață de 30 ha de pădure, care poate fi exploatată prin mijloace și metode specifice, pentru a transforma acea zona într-una de interes turistic. Prin accesarea fondurilor structurale, comuna poate beneficia de importante sume de bani pentru proiecte care au ca și scop dezvoltarea turismului în zonă.

Posibilitățile de dezvoltare sunt nenumărate:

  • Satul Fufez aşezat pe culmea estică a Apusenilor, în zona Rezului. Casele satului sunt construite din materiale tradiționale: lemn, piatră şi chirpici, la distanțe mari unele de altele, înconjurate de terenuri agricole în suprafețe mari de peste 5 ha. Gospodările sunt organizate pentru creşterea animalelor(vaci, porci, păsări) şi fructe în special : cireşe, pere şi prune, toate ecologice;
  • Vecinătatea satului Drighiu cu pădurea Lapiş, în care este organizată Rezervația naturală de cerbi lopătari şi porci mistreţi;
  • Zona Valea Morilor în care sunt construite peste 20 de cabane, Moara pe apă, legenda cu fata morarului care a fost vândută turcilor pe o cantitate de aur egală cu greutatea ei, existenţa comorii sub stîncile din apropierea morii;
  • Izvorul termal din Nadă pe teritoriul satului Cerişa;
  • Cascada de pe Valea Şipotului şi Peşterea haiducului Coman, situate pe teritoriul satului Halmăşd;
  • Locul în care a fost aşezată cetatea construită în perioada Hallmstad(epoca fierului);
  • Existenţa unui număr de peste 400 de gospodării în cele cinci sate în care se practică agricultura tradiţională, cultivarea terenului, creşterea animalelor (vaci, bivoli, cai. porcine, oi, caprine şi păsări) şi care pot oferii spaţii de cazare corespunzatoare pentru turişti;
  • Existenţa unui număr de peste 50 de case cu etaj, tip vilă, în toate satele comunei, care pot fi atestate ca pensiuni turistice;
  • Existența a peste 40 case şi grajduri pentru animale construite în stil tradiţional din piatră, lemn şi chirpici, cu filigorii şi târnaţ, care pot fi conservate şi în care pot fi organizate expoziții de haine tradiționale, unlete şi scule folosite în agricultura traditională;
  • Produse agricole ecologice: lapte, carne de vită,de porc, de ovină şi pasăre, produse apicole ce pot fi procurate direct din gospodăriile tărăneşti, fructe ecologice: mere, pere vişine, cireşe, piersici, cireşe sălbatice, zmeură, coacăze, mure sălbatice, ciuperci de pădure, măceşe, plante medicinale în stare naturală verzi şi uscate, etc.
  • Terenuri accidentate ce se pretează sporturilor extreme în special pentru motociclete, jeepuri şi ATV
  • Drumurile de pământ şi de exploatație forestieră existente în toate pădurile ce înconjoară satele comunei, pe care pot fi organizate drumeții pentru vizitarea pădurilor, obiectivelor turistice, a rezervației naturale etc.
  • Disitilariile de pălincă care produc pălincă traditională din prune ecologice, mere, pere, cereale(grâu, secară şi porumb).

Îmbunătățirea căilor de acces, îmbunătățirea (construirea) spațiilor de cazare, dezvoltarea unui centru (bază) sportiva, a unui camping, amenajarea unui patinoar, amenjarea unui traseu montan, a unor fântâni arteziene în fiecare sat al comunei,toate acestea atrăgând dupa sine un flux mult mai mare de turiști și totodată de investitori, fapt care duce la dezvoltarea economiei comunei. Promovarea tradițiilor și a obiceiurilor românești, organizarea de activități artistice specifice zonei, promovarea gastronomiei specifice( moşocoarne, plăcinte, polejnece, etc) -toate împreuna duc la dezvoltarea turismului în zonă.

Satul Aleus

Aleus este o localitate în județul Sălaj, Transilvania, România, acesta apartine comunei Halmasd. Din punct de vedere geografic, satul Aleuş – sat curat românesc – face parte din comuna Halmasd ; este aşezat în partea dinspre apus – miazăzi a judeţului Salaj , închis în depresiunea Şimleului de munţii Plopişului, mărginite la est de comuna Nuşfalău, la vest de Halmăşd, la nord de Cosniciurile de Sus şi de Jos şi la sud de Plopiş. Dacă până la venirea comunismului satul era în plină ascensiune demografică, numărul locuitorilor trecând şi de 1000 în unii ani, confiscarea pământului de către noul regim a dus  la migrarea masivă a oamenilor către zonele industriale, la oraş, pentru câştigarea exixtenţei.

Zorii revoluţiei din ’89 au găsit un sat îmbătrânit, cu perspective slabe în privinţa dezvoltării, mai ales din cauza infrastructurii. Asfaltarea drumului şi criza financiară începută în anul 2008 au dus la întoarcerea aleuşenilor înapoi în sat, mai ales din străinătăţurile occidentale. Au început construcţiile de case noi, dezvoltarea de mici ferme de tip familial de creştere a animalelor , astfel încât se poate afirma că satul cunoaşte reîntinerirea după mai bine de un jumătate de veac.

Din tradiţiile păstrate de la strămoşi putem aminti păstoritul, satul fiind prielnic practicării acestei munci . Fiecare locuitor din satul Aleuş avea în gospodăria sa cel puţin cinci oi. Obiceiurile sunt numeroase : nunţile, botezurile, înmormântarea, datini de Crăciun, Anul Nou, Boboteaza , Paşti, Paştite, pomenirea morţilor. 

Nunta este un simbol al căsătoriei dintre doi tineri; ea se desfăşoară astfel: la şiratău, care este după obicei joia, oamenii din sat aduc găini, ouă, făină de grâu necesară pentru desfăşurarea nunţii care va avea loc sâmbăta. Un alt obicei este cel al colindelor unde, în fiecare an feciorii din sat , la Crăciun se duc la colindat, iar de Anul Nou se organizează dansuri populare la carte participă nu numai cei tineri, ci şi cei în vârstă. Jocul de dans se face după vioară şi tobă, fiind cunoscute jocurile populare „mînînţălul „ care se joacă în doi , „învârtita pe sub mână „ , precum şi „bătutul pe picioare”, specific băieţilor.

Toate aceste tradiţii şi obiceiuri sunt nescrise, dar sunt păstrate cu sfinţenie de către toate generaţiile. Călcarea acestora este considerată împotriva legilor firii. Oamenii cunosc semnele care prevestesc schimbarea vremii : când porcul umblă cu paiele în gură, când muştele bâzâiesc la soare prin mişcări rapide, nesfârşite.

Portul oamenilor din sat este specific ţăranilor de munte. Bărbaţii la horă sunt îmbrăcaţi cu cămaşă de în , albă, prinsă la mijloc cu cingătoare, pantaloni (gaci) , iar în picioare opinci mai ales din piele de porc. Femeile sunt îmbrăcate cu spăcel peste care se poartă laibărul, (o haină fără mâneci) cu diferite forme artistice, în diferite culori, poalele care au prinsă cipcă în partea de jos, iar peste poale se leagă şorţul sau zaghia cum se spune în termen local . În picioare femeile poartă încălţăminte cu toc , iar pe cap batic sau chischineu.

Satul Cerisa

Cerişa este o localitate în județul Sălaj, Transilvania, România. Se subordonează administrativ comunei Halmășd. La nord se află comunele Marca și Ip. La est se află localitățile Cosniciu de Jos și Cosniciu de Sus. La sud se află localitatea  Halmășd. La vest se află localitățile bihorene Șinteu și Huta Voivozi.

Satul Drighiu

Drighiu este un sat din judeţul Sălaj, situat în partea de vest a acestuia. Aparţine din punct de vedere administrativ de comuna Halmăşd.

Prima atestare documentară a localităţii provine din anul 1216, când satul apare sub numele de villa Detreh. Alte atestări documentare provin din anii 1341 terra sessionalis habitatoribus destituta Dethrehhaza, Detehoza, 1497 Detrehe, 1518 Dethreh, 1546 Detres, Detthre, 1575 Detre, 1646 Detreh, 1733 Dridiul, 1760 Detrehen, 1795 Detrád, 1850 Drigyu, 1854 Detrehem, Drighiu, 1930 Drighiu, 1966 Drighiu.

Conform recensământului populaţiei României din anul 2002, localitatea avea la acea dată 478 locuitori, 224 de sex masculin şi 254 de sex feminin.

Satul Fufez

Fufez este un sat din judeţul Sălaj, situat în partea de vest a acestuia. Aparţine din punct de vedere administrativ de comuna Halmăşd şi are doar 17 locuitori (2002). 

Localitatea este amplasată la limita limita de vest a judeţul Sălaj cu judeţul Bihor şi este accesibilă pe drumul comunal DC 94 Halmășd-Fufez.

Conform recensământului populaţiei României din anul 2002, localitatea avea la acea dată 17 locuitori, 9 de sex masculin şi 8 de sex feminin.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *